Marţi , 6 Martie , 2018

Știri false. Infantilism lingvistic și cognitiv. România celor două adevăruri.

 De la jurnalism excepțional...

În iunie 1971 Ben H. Bagdikian, editor asistent al ziarului The Washigton Post la acea vreme, s-a întâlnit cu Daniel Ellsberg, analist miliar la Rand Corporation, care i-a înmânat jurnalistului 4000 de pagini ale unui studiu comandat de Robert McNamara, fost Secretar al Apărării, privind implicarea SUA în războiul din Vietnam. Fragmente din raportul respectiv fuseseră publicate anterior și de New York Times, care în urma acelor dezvăluiri a fost pus sub acuzație și i s-a interzis de către un judecător federal continuarea materialului respectiv. Ulterior, ambele publicații au ajuns în fața Curții Supreme americane, acuzate fiind de încălcarea legii spionajului și de grave prejudicii aduse administrației prezidențiale. Însă votul a fost de 6-3 în favoarea celor două publicații, motivarea fiind expusă de către judecătorul Hugo Black, care a explicat astfel hotărârea Curții Supreme: „Părinții fondatori au dat presei libere protecția pe care trebui să o aibă, pentru a-și îndeplini rolul esențial în democrația noastră. Presa trebuie să-i servească pe guvernați, nu pe guvernatori”. Un an mai târziu, același The Washington Post, începe seria articoleleor despre Watergate, scandal care a dus la demisia președintelui Richard Nixon. Astfel de articole au avut un impact deosebit asupra sistemului politic american, însă ele au fost realizate în urma unor investigații temeinice, având aproape exclusiv scopul de a informa publicul american despre discrepanța dintre declarațiile decidenților politici și realitate.

 

...la jurnalism de duzină

Făcând un salt în realitatea presei din România, nu putem să nu ne întrebăm care este calitatea acesteia? Nu este un secret că știrile false (fake news) au invadat publicațiile, atât variantele tipărite cât și pe cele electronice, cât și segmetul audio-vizual. Dar acesta nu este doar un sindrom care afecctează exclusiv presa românească. Nici măcar nu a fost inventat de români. Știrile false sunt parte componentă a noului tip de război neconvențianal, generic denumit război hibrid. Mecanismul fabricării știrilor false este unul foarte simplu: se ia o știre, pornind de la un adevăr fragil, se răstălmăcește în interesul celui care publică știrea, se crează un miez conspirativ, și dat fiind faptul că este mai bine să credem și să nu cercetăm! digerăm știrea ca atare. Spre deosebire de știrile false (care sunt scrise fără a verifica faptele sau sursele), știrile contrafăcute – o variantă sofisticată de fake news – au un substrat pervers: acela de a manipula intenționat o masă cât mai mare de oameni. Confrom unui raport FreeEx, „fenomenul știrilor false a contaminat spațiul media din România. Alegerile locale și parlamentare din 2016, precum și masivele proteste din ianuarie-februarie 2017 au oferit prilejul unor dezinformări și manipulări de amploare, propagate atât de media mainstream, cât și de diverse site-uri”. Bătălia adevărurilor alternative a devenit astfel cea mai insidioasă modalitate de construcție a convingerilor. Însă ea se bazează pe grupurile și publicurile vizate pentru fiecare operațiune în parte, pe o țesătură vastă de cunoaștere a pregătirii, înclinațiilor și așteptărilor publicului țintă, propensiunilor, frustărilor acestuia. Evident că instrumentele nu privesc doar informația ca atare, ci se referă la alte componente mai subtile, care țin de emoții fundamentale, de context și valorizarea oportunităților oferite de evenimentele în derulare și de starea de spirit creată într-o anumită populație vizată pentru a inocula un anumite tip de raportare la subiect, este de părere profesorul universitar Iulian Chifu.

În secolul 21, aproape complet digitalizat, viteza de răspândire a informațiilor este foarte mare, prin intermediul televiziunilor, internetului sau a rețelelor de socializare, iar percepția asupra unui anumit eveniment este ușor de format, dar și de alterat sau chiar impus. Retractarea ulterioară a unei știri false va duce doar la o schimbare minimă de opinie din cauza lipsei gândirii critice la nivelul majorității populației, a abordării conservatoare în asumarea recunoașterii propriilor greșeli dar și din cauza ușurinței utilizării explicației deja interiorizate de către o persoană care face parte dintr-o comunitate care a dezvoltat un conformism și are propria descriere, percepție și propriul adevăr.

 

Consecințe

Emiterea și propagarea știrilor false are mai multe consecințe grave asupra evoluției sănătoase a statului și a societății. Pe de o parte, știrile false pot reprezenta o amenințare chiar la adresa securității naționale, atunci când aceste știri fac parte din calupul celor prezentate și propagate prin grupările de interes și propagandă rusă din România (războiul informațional). Pe de altă parte, știrile false au contribuit la apariția clivajului societal românesc, în pro sau contra diverselor opțiuni politice, sau susținere vs. blamare a diverselor instituții de stat. În afară de favorizarea și expunerea diverselor tipuri de vulnerabilități statale și societale, știrile false au și un efect neașteptat. În goana după notorietate, sau din dorința a-și incrimina adversarii politici ori de a dezminți anumite subiecte, politicienii români apelează din ce în ce mai des la apanajul știrilor false. Însă mediocritatea spectrului politic românesc transpiră aproape din orice declarație publică. Discursul politic se poartă la un nivel extrem de scăzut iar infantilismul lingvistic și cognitiv al demnitarilor români se ciocnește agresiv cu speranța populației de a deveni o națiune decentă, cu lideri ajunși în poziții înalte pe baza criteriilor meritocratice. În jocurile lor pentru putere mulți politicieni cred că își pot impune felul de a vorbi și, de cele mai multe ori, nu sunt dispuși să investească un minim efort în a-și completa competența lingvistică sumară, iar discursul politic a ajuns să fie tangențial cu știrile false, fiind astfel discreditat atât pe plan intern, cât și extern.

 

Soluții?

Rolul cel mai important într-un proiect de combatere, sau măcar limitare a știrilor false ar reveni conștientizării acestui fenomen, precum și identificării formulelor instituționale și individuale de protecție împotriva lui. Această formă de război hibrid a intrat atât în atenția Academiei Române, sub a cărei tutelă și sub coordonarea profesorului universitar Dan Dungaciu, își desfășoara activitatea Laboratorul de Analiză a Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS), cât și în atenția societății civile, care prin organizația Frontline Club România a semnalat un număr semnificativ de știri false promovate de câteva posturi de televiziune.

Fenomenul fake news nu poate fi combătut în întregime, însă un rol foarte important l-ar putea avea însuși cititorul, potențial promovator al diverselor titluri false și/sau alarmiste, care s-ar putea supune unui proces  de auto-educare minimală în ceea ce privește credibilitatea știrilor citite, respectiv distribuite pe rețelele de socializare.

 

 

Comentariile celorlalți

Ionel pe 07.03.2018 la 17:44
E de rasul curcilor,te faci de ras cucoana tot citandu i pe altii si dandu ti cu parerea dupa parerea altora!
ion pe 06.03.2018 la 10:59
Ti-o furat Ana Tudoran postul de la PE?

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.
Salajeanul TV

Meteo

16 Iulie 2018
Zalău
0.0° C

Detalii Meteo

Curs valutar

10 Iulie 2017
EUR EUR
4.5684 lei
USD USD
4.0107 lei
CHF CHF
4.1540 lei

Horoscop

Berbec
16 Iulie 2018
Citeşte mai mult