Vineri , 5 Octombrie 2018

Marele Premiu al Japoniei - detalii tehnice

 

  • Perioade de frânare (>2G): 6

  • Cea mai mare forţă laterală: 3,9G (virajul 15)

  • Schimbări în cutia de viteze: 45/tur

  • Consum de combustibil: 1,98 kg/turCea mai lungă perioadă de accelerare: 0,994 km

  • Distanţa din grilă până la primul viraj: 405 m (pentru deţinătorul pole-ului)

  • Viteză maximă în 2017: 313,2 km/h – Valtteri Bottas (Mercedes AMG)

  • Viteză maximă estimată în 2018: 315 km/h

  • Zone DRS: 1 (Linia dreaptă din fața boxelor)

  • Cea mai joasă poziţie de plecare a unui învingător: 17 (Kimi Raikkonen, 2005)

  • Câştigători cu plecare din pole position: 16 din 29 (55,17%)

  • Nivelul forţei de apăsare la sol (downforce): Mediu

  • Uzura pneurilor: Ridicată

  • Uzura frânelor: Scăzută

  • Gradul de abraziune al suprafeţei de rulare: Ridicat

  • Lungimea liniei boxelor: 392,2 m

  • Cel mai rapid pit stop în 2017: 2,29 s (timp total: 22,620 s) – Red Bull Racing (Max Verstappen)

  • Compoziţiile de pneuri nominalizate de Pirelli: SUPERSOFT, SOFT, MEDIUM

  • Presiuni minime în pneuri: 23,0 psi (pneurile faţă), 21,0 psi (pneurile spate)

  • Cea mai mică diferenţă dintre primii doi clasaţi: +0,344 s (Gerhard Berger vs. Ayrton Senna – 1991)

  • Cea mai mare diferenţă dintre primii doi clasaţi: +20,632 s (Sebastian Vettel vs. Felipe Massa – 2012)

  • Numărul total al depăşirilor efectuate în 2017: 17 (cu DRS: 8)

  • Oportunităţi de depăşire: virajele 1, 11 şi 16

  • Probabilitatea apariţiei unui Safety Car: 35%

  • Probabilitate de cursă udă: 24%

Momente memorabile

M.P. al Japoniei 1989 – Alain Prost câştigă dramatic titlul după un contact cu coechipierul său, Ayrton Senna. În timp ce ţara noastră se pregătea de Revoluţie, în Formula 1 se pornise deja un adevărat război. Cu doar 7 tururi înainte de final, Senna face o manevră riscantă înainte de ultima şicană, Prost îl vede în oglinzi şi încearcă să-l blocheze, dar se loveşte de brazilian şi iese din cursă. Brazilianul taie apoi şicana şi face un întreg tur cu aripa-faţă avariată până să intre la boxe. În ciuda tuturor evenimentelor, Senna revine pe pistă la doar 5 secunde de Alessandro Nannini şi trece de pilotul Benetton cu doar 3 tururi rămase, în acelaşi loc în care s-a petrecut coliziunea cu Prost. Brazilianul termină primul cursa, dar este imediat descalificat pentru că a tăiat şicana după duelul cu Prost, iar Senna acuză că decizia a fost luată de preşedintele FIA de la acea vreme, Jean-Marie Malestre, compatriotul lui Prost. Nannini a câştigat astfel prima şi singura sa cursă din carieră, iar Senna pierdea titlul matematic în favoarea coechipierului său. 27 de ani mai târziu încă nu se cunoaşte exact dacă Prost a intrat intenţionat în Senna, dacă manevra brazilianului a fost una extrem de optimistă sau dacă pur şi simplu a fost vorba doar de un incident de cursă.

M.P. al Japoniei 1990 – Răzbunarea lui Senna. Un an mai târziu, soarta i-a adus pe Senna şi Prost din nou împreună. Cei doi aveau să plece din prima linie, parcă pentru a-şi continua duelul terminat nedecis. Brazilianul era nemulţumit de faptul că era obligat să plece de pe partea „murdară” a pistei, deşi a luat pole-ul, şi s-a dus împreună cu Gerhard Berger la stewarzi să reclame acest lucru. Şi a avut câştig de cauză. Asta până când a intervenit şeful FIA, Jean Marie Balestre, şi a respins în miez de noapte cererea pilotului McLaren Honda. Aşa cum era de aşteptat, Prost a plecat mai bine decât Senna, dar brazilianul a ţinut să-i ia faţa francezului indiferent de consecinţe şi cei doi s-au atins, ieşind ambii din cursă. Ei au discutat apoi despre incident, iar Senna şi-a recunoscut „greşeala”, spunând că „n-a ieşit aşa cum ar fi vrut”, dar multă lume i-a văzut manevra ca o răzbunare pentru cele întâmplate cu un an în urmă. Alain Prost, enervat la culme, i-a catalogat manevra ca fiind una „dezgustătoare”, iar despre Senna a spus că este „un om fără scrupule”. Francezul s-a gândit chiar să se retragă din sport din această cauză, dar s-a răzgândit la scurt timp. În urma acestui incident, Ayrton Senna a câştigat titlul de campion, situaţie diametral opusă cu cea din urmă cu un sezon.

M.P. al Japoniei 1994 – Damon Hill îl învinge pe ploaie pe „Maestrul ploii”. Suzuka, ploaie torenţială. Condiţiile preferate ale lui Michael Schumacher. Piloţii ies rând pe rând din cursă, condiţiile vitrege învingându-le voinţa. 11 piloţi au părăsit cursa până în turul 13, atunci când aceasta a fost în sfârşit oprită, curmându-le suferinţa celor rămaşi în cărţi pentru o clasare bună. Manşa s-a reluat după ce ploaia a mai scăzut în intensitate, iar Schumacher conducea confortabil. Deşi neamţul a trecut primul linia de sosire la 6,8 secunde de Hill, britanicul a fost declarat învingător datorită avansului său de 10,1 secunde din momentul în care cursa a fost oprită, aşa că a câştigat pentru 3,3 secunde. A fost pentru ultima oară când s-a folosit în Formula 1 sistemul de timpi cumulaţi la oprirea unei curse cu steag roşu.

M.P. al Japoniei 2002 – Accidentul teribil al lui Allan McNish. Sesiunea de calificări pentru M.P. al Japoniei din 2002 a fost întreruptă timp de peste 75 de minute în urma acestui accident. Pilotul Toyota, Allan McNish, a pierdut controlul monopostului său după virajul 130R şi s-a izbit cu spatele de bariera de protecţie. Mare noroc că pilotul scoţian nu a suferit nicio accidentare serioasă având în vedere că maşina sa a fost distrusă. El s-a calificat pe locul 18, dar nu a fost declarat apt pentru a concura în cursă, aşa că a fost obligat să declare forfeit. Acesta avea să fie, de altfel, ultimul Mare Premiu de Formula 1 din cariera lui McNish.

M.P. al Japoniei 2005 – Kimi Raikkonen face cursa carierei şi câştigă nesperat. Sistemul de calificări format dintr-un singur tur rapid putea să-ţi câştige o cursă sau putea să te facă să ratezi complet întregul weekend. Cale de mijloc nu prea exista, asta până în 2005, atunci când Kimi a avut ghinion în turul de calificare din cauza ploii care începuse să cadă şi a terminat doar al 17-lea. Şi n-a fost singurul ghinionist... Michael Schumacher a obţinut al 14-lea timp, Fernando Alonso a fost al 16-lea şi Juan Pablo Montoya, al 18-lea. Astfel, cu o grilă mixtă, Kimi a urcat loc după loc, având parte şi de o strategie bună din partea McLaren. În ultimul tur, Raikkonen trece de Fisichella pe exteriorul primului viraj şi se impune miraculos, spre imensa satisfacţie a lui Ron Dennis.

M.P. al Japoniei 2014 – Suzuka a luat cu ea un înger. A fost o cursă disputată în condiţii grele, dar care s-a desfăşurat normal până în turul 43, atunci când maşina lui Adrian Sutil a acvaplanat în virajul 7, curba Dunlop, şi s-a lovit de parapet. S-au fluturat steaguri galbene duble, însă directorul de cursă a decis că nu e necesară intervenţia Safety Car-ului. În timp ce maşina lui Sutil era evacuată cu o macara, Jules Bianchi a pierdut controlul maşinii sale Marussia la 213 km/h în aceeaşi zonă. Sistemul de frânare brake-by-wire a cedat şi francezul a intrat în plin în macara cu 123 km/h, ajungând sub ea, după ce a încercat să frâneze timp de 2,61 secunde. Impactul a fost atât de dur încât maşina lui Sutil care era suspendată în aer a căzut. Din datele prezentate de FIA, Bianchi suferise un impact incredibil de 254 G. Francezul nu răspundea la apelul disperat al echipei sale prin radio, iar asta creştea nivelul de îngrijorare. Sub privirile împietrite ale lui Sutil, Bianchi a fost găsit de comisarii de cursă inconşient şi dus de urgenţă cu ambulanţa (pentru că elicopterul nu putea fi folosit din cauza condiţiilor meteo) la centrul medical din Yokkaichi (15 km de Suzuka). Cursa a fost oprită în turul 46, iar rezultatele finale au rămas cele de la sfârşitul turului 44, însă acest lucru conta cel mai puţin. Jules Bianchi era în stare critică la spital, fiind operat de urgenţă pentru a i se opri sângerarea craniană care se agravase. Nicio filmare a accidentului n-a fost făcută publică de FIA, dar pe o filmare de amator se vede cum un comisar de cursă flutura un steag verde în zona accidentului lui Sutil, stârnind o întreagă controversă. Revenind la Bianchi, acesta a rămas în stare critică, dar stabilă şi i-a fost retrasă coma indusă la o lună şi jumătate după internare, fiind transportat la Nice (Franţa). Starea sa a rămas însă neschimbată. Pe 13 iulie 2015, tatăl lui Jules oferea o declaraţie presei în care spunea că şi-a pierdut optimismul cu privire la şansele de revenire ale fiului său, iar la doar 4 zile de atunci, Bianchi era declarat dispărut dintre noi, foarte timpuriu, la numai 25 de ani. Numărul său de concurs – 17 – a fost retras din competiţie în semn de respect, în timp ce Jules s-a dus să piloteze în Ceruri alături de Ayrton Senna, Gilles Villeneuve, Francois Cevert, Jochen Rindt, ş.a.

Salajeanul TV

Meteo

20 Octombrie 2018
Zalău
0.0° C

Detalii Meteo

Curs valutar

10 Iulie 2017
EUR EUR
4.5684 lei
USD USD
4.0107 lei
CHF CHF
4.1540 lei

Horoscop

Scorpion
20 Octombrie 2018
Citeşte mai mult