Marţi , 9 Ianuarie 2018

Evenimentele anului 2017 și impactul acestora asupra anului 2018

 Anul politic 2017 a început sub semnul învestirii celui de al 45-lea președinte american, Donald Trump. La 20 ianuarie acesta a devenit oficial liderul lumii libere, iar deciziile sale imediate au fost cel puțin controversate. De la retragerea din Acordul de la Paris (privind schimbările climatice), la intervenția, cel puțin neinspirată din Siria, până la recenta declarație unilaterală privind Ierusalimul, deciziile lui Donald Trump au bulversat mediul internațional, iar liderii marilor puteri, cu excepția Rusiei, au început să aibă dubii în ceea ce privește predictibilitatea și consistența noului trend al politicii externe americane. De asemenea, ieșirea din TTP (acordul semnat de 12 state privind liberul schimb transpacific), ieșirea din acordul global privind transparența investițiilor în industria petrolieră (inițiat și încheiat de administrația Obama în scopul combaterii corupției în acest domeniu) și de-certificarea JCPOA (Acordul nuclear cu Iranul), au avut ca rezultat crearea unei falii între Europa și Statele Unite, punând sub semnul întrebării ordinea liberală globală, ordine creată și apărată chiar de SUA începând cu anul 1945. Așadar, pentru 2018 ne putem aștepta la adâncirea clivajului dintre SUA și Uniunea Europeană, clivaj anticipat de evenimentele anterior enunțate.

 

Anul 2017 în Uniunea Europeană

 

În ceea ce privește Uniunea Europeană, anul 2017 a stat sub semnul unui set important de alegeri prezidențiale și legislative. Anul electoral a debutat în Olanda, în data de 15 martie. Chiar dacă liberalul Mark Rutte și-a asigurat al treilea mandat de premier al Olandei, partidul său a pierdut totuși 8 locuri în Parlament. Blocarea ascensiunii extremistului Geert Wilders – liderul Partidului Libertății, cu o campanie bazată pe o platformă anti-europeană și anti-imigrație – a fost posibilă prin participarea masivă la vot, peste 80% dintre olandezi fiind prezenți la scrutin. Victoria lui Mark Rutte a însemnat astfel stoparea mișcării populiste iliberale.

Data de 31 martie a însemnat termenul-limită pentru invocarea Articolului 50 privind ieșirea unui stat din Uniunea Europeană. Astfel, Brexit-ul a devenit un proces ireversibil, Theresa May – premierul Marii Britanii – risipind orice speranță privind o eventuală reluare a referendumului din 2016, și astfel o posibilă revenire a Marii Britanii la statutul de membru al UE.

23 aprilie a fost data la care în Franța s-a desfășurat primul tur al alegerilor prezidențiale, în urma căruia s-au stabilit cei doi candidați finali: liderul Frontului Național, Marine Le Pen, și noua stea a poliicii franceze, Emmanuel Macron, candidatul organizației civice În Mișcare! (En Marche!). Victoria obținută de Macron, în turul al doilea al alegerilor, în fața extremistei Le Pen, a scutit UE de discomfortul de a administra și negocia cu un regim anti-european instalat la Palatul Elysée.

Pe 24 septembrie Angela Merkel și-a asigurat cel de-al patrulea mandat de Cancelar al Germaniei, însă autoritatea ei pare a fi diminuată atât de incapacitatea temporară de a forma noul guvern federal, cât și de ascensiunea patidului de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (Altenative für Deutschland), partid care nu numai că și-a securizat 13,3% din voturi, dar a devenit astfel și a treia formaține din Bundestag (Parlamentul German), cu o creștere de 8,8% față de scrutinul anterior. Eșecul negocierilor dintre liderul CDU și liberali va duce, cel târziu până la sfârșitul lunii martie, la formarea unui nou guvern federal bazat pe vechea coaliție CDU/CSU-SPD, evitându-se astfel ascensiunea extremiștilor în noul guvern. Incertitudinea (deși temporară) din Germania a ridicat câteva semne de întrebare în rândul statelor membre UE, deoarece lipsa Angelei Merkel din spațiul public a generat anumite suspiciuni în ceea ce privește capacitatea cancelarului german de a-și continua rolul de promotor al valorilor și principiilor liberale în interiorul UE, și nu numai. Daca în 2018 Angela Merkel își va relua rolul de lider al UE, rămâne de văzut. Unii cunoscători ai politicilor germane sunt totuși de părere că Merkel nu își va duce la sfârșit cel de-al patrulea mandat de cancelar.

Data de 6 octombrie a reprezentat o nouă cotitură în stabilitatea europeană, referendumul catalan reaprinzând flacăra naționalistă atât de prezentă în ultimii ani. Există mari șanse ca în 2018 Catalonia să continue procesul politico-administrativ de separare de Spania, și chiar posibilitatea ca Madridul să inițieze o noua Constituție federală, care, din păcate, nu ar face altceva decât să adâncească criza statalității spaniole.

15 octombrie este data alegerilor legislative din Austria, iar în urma acestui proces electoral Sebastian Kurz – președintele partidului conservator ÖVP – devenind cel mai tânăr (31 de ani) prim-ministru din istoria Austriei.

Nici Italia nu a fost lipsită de evenimente în ceea ce privește stabilitatea politică. Referendumul propus de fostul prim-ministru Matteo Renzi, a cărui principală temă a fost reforma sistemului politic, a dus la demisia acestuia. Renzi – un aliat-cheie al UE – a fost înlocuit de Paolo Gentiloni, care și-a preluat noile atribuții în data de 12 decembrie 2017.

 

Problemele din Orientul Mijlociu

 

Orientul Mijlociu nu a fost lipsit de evenimente importante. Iranul – aparent noua putere emergentă din Orientul Mijlociu, a trecut printr-un proces electoral prezidențial, și la 19 mai Hassan Rouhani a fost re-ales pentru un nou mandat de patru ani. Victoria lui Rouhani a însemnat un imens câștig atât pentru Iran, cât și pentru comunitatea internațională, deoarece o victorie a unui reprezentant al aripii ultra-conservatoare iraniene ar fi putut pune în pericol atât acordul nuclear, cât și stabilitatea regională. Însă, chiar dacă majoritatea sancțiunilor economice împotriva Iranului au fost ridicate, ritmul de creștere economic a fost unul destul de lent, iar nemulțumirea iranienilor față de politicile economice s-a tranformat într-un șir de proteste care frământă Iranul din decembrie 2017, cu prelungire în 2018.

Anul 2018 va aduce probabil adâncirea clivajelor deja create precum și exacerbarea tensiunilor din sistemul internațional. Coreea de Nord este un alt dosar sensibil al portofoliului marilor puteri, care încă nu găsesc soluții pentru anihilarea regimului de la Phenian. China își va continua expansiunea globală pentru consolidarea poziției economice și geostrategice, iar o eventuală criză economică occidentală nu va face decât să întărească statusul emergent al Chinei. 2018 va fi și anul alegerilor prezidențiale din Rusia, unde câștigarea unui nou mandat de către Vladimir Putin este aproape previzibilă.

 

Pentru România, care a intrat în anul Centenarului Marii Uniri, anul 2018 este unul de importanță vitală în ceea ce privește abordarea politicilor externe. Poziționarea neutră față de noile schimbări nu este o soluție, deoarece în diplomație dacă nu ești la masa negocierilor, ești în meniu și hotărăsc alții pentru tine. 

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.
Salajeanul TV

Meteo

10 Decembrie 2018
Zalău
0.0° C

Detalii Meteo

Curs valutar

10 Iulie 2017
EUR EUR
4.5684 lei
USD USD
4.0107 lei
CHF CHF
4.1540 lei

Horoscop

Taur
10 Decembrie 2018
Citeşte mai mult