Adresa
oras, România
telefoane
office@salajeanul.ro
Marţi , 3 Octombrie , 2017

Despre bucuria de a fi părinte: „totul e altfel după ce ai un copil, devii brusc inventator, povestitor, traducător, clown...”

de Cristina POP

 Inventator, povestitor, traducător, clown, sunt doar câteva dintre ipostazele în care le regăsim pe cele care trebuie să facă totul pentru bucuria copilului lor - mamele. O menire supremă, cea de a da naştere şi de a creşte copii, implică, uneori, poate involuntar, o transformare.

Cât despre iscusinţa pe care unele mame o găsesc pentru a-şi creşte şi educa copiii … e o poveste lungă. Astăzi ne oprim asupra uneia. Facem cunoştinţă cu o mamă care a descoperit scrisul sub alte valenţe şi a început să pună pe hârtie poveşti pentru copii. Aflându-se în faţa faptului împlinit, în postura de proaspătă mămică, Camelia Bîrsan, un exponent al mamelor care îmbracă diferite roluri doar pentru a-şi bucura puiul, şi-a dat frâu liber imaginaţiei şi, cu înţelepciune, a dat viaţă unui blog pentru copii şi mămici. „Poveşti...pentru copii isteţi şi părinţi înţelepţi!”, este blogul care pentru mulţi a devenit o oază de linişte şi inspiraţie. http://cameliabirsan.blogspot.ro/ găzduieşte titluri precum „Furnicuţa Tanţa cea neliniştită şi îngrijorată”, „Creioane colorate”, „Poveste din grădina cu varză”.  

 

Cine este Camelia Bîrsan

Pe cea care îşi pune amprenta asupra fiecărui cuvânt din blog o regăsim la Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională Sălaj. Lucrează în consiliere de 11 ani, desfăşurându-şi activitatea la Colegiul Tehnic ,,Iuliu Maniu” Șimleu Silvaniei şi la Școala Gimnazială Marca. Meseria de dascăl, pe care o înfăptuieşte de 11 ani, se împleteşte în mod armonios cu cea de mamă: „sunt un om obișnuit, o mamă fericită și uneori inspirată, recunoscătoare pentru cât a primit de la viaţă şi aproape mulţumită cu cât dăruieşte”.

 

Povestea blogului „Poveşti...pentru copii isteţi şi părinţi înţelepţi!”

După ce a intrat în viaţa ei Tudor, copilul său, Camelia spune că a devenit mai creativă şi mai inspirată. Totul e altfel după ce ai un copil, devii brusc inventator, povestitor, traducător, clown, orice pentru bucuria şi starea de bine a copilului tău”. Atunci a început drumul său pe tărâmul poveştilor, făcând lucruri de care nu era conştientă că le poate face şi așa a început şi să scrie povești pentru copii. Declicul s-a petrecut brusc, după ce a văzut un film în care personajul principal era un ilustrator de cărți pentru copii, iar în ziua următoare a scris prima sa poveste: „Surprinzătoarele aventuri ale Hârgiogului Glup”. Chiar dacă ideile au început să curgă, Camelia nu a scăpat din vedere profesia de dascăl. A început să studieze rolul poveştilor, al basmelor terapeutice în consilierea copiilor şi adolescenţilor, urmărind în tot acest timp problemele cu care se confruntă copilul său, dar şi alţi copii care i-au devenit surse de inspiraţie. A scris poveşti pe care le-a utilizat apoi în activităţile de consiliere. „Iniţial, poveştile le-am păstrat într-un fişier, apoi m-am gândit să le public, să le poată folosi şi alţi părinţi. Aşa am creat blogul Poveşti...pentru copii isteţi şi părinţi înţelepţi!, pe care l-am făcut vizibil în mediul on-line”, completează Camelia.

 

Despre rolul pe care îl joacă poveştile în viaţa copilului 

Plecând de la premisa că părinţii care le citesc poveşti copiilor lor îi influenţeză puternic, pozitiv şi construiesc o fundaţie pentru întreaga viaţă, cu beneficii nemăsurate, Camelia admite că „poveştile, indiferent că sunt spuse sau citite, au un rol esenţial în dezvoltarea socio-emoţională a copilului. Poveştile dezvoltă creativitatea, inteligenţa şi limbajul, ajută la formarea unor caractere puternice, sprijină reglarea comportamentală şi emoţională”. Din perspectiva educatorilor, în cele mai multe cazuri, poveștile sunt cele mai eficiente mijloace de comunicare cu copiii. Pentru a ajunge la copil, trebuie să te apropii de lumea lui, „trebuie să te adaptezi tu, ca părinte sau educator, caracteristicilor sale de vârstă şi individuale, iar folosirea poveştilor repezintă o posibilitate extraordinară”, conchide Camelia.

 

De unde îşi ia inspiraţia pentru poveştile sale

Recunoaşte cu mândrie că cel mai mult o inspiră copilul său, care debordează de veselie şi curiozitate. Pe de altă parte, elevii care vin la consiliere, cu anxietăţile, temerile, cu neîncrederea în ei înşişi, cu nedreptatea vieţii pe care o trăiesc, unii dintre ei zilnic, sunt o altă sursă bogată de inspiraţie. Experienţele de viaţă trec prin filtrele noastre personale, transformă sau reconstruiesc realitatea şi se regăsesc undeva în fiinţa noastră sub formă de gânduri sau idei. La mine se regăsesc şi în poveşti”, precizează Camelia. Cât despre temele pe care le abordează, regăsim în poveşti personaje reprezentate de obiecte, animale sau copii. Aceste personaje au temeri, frici, se află în faţa obstacolelor, trec prin experienţe interesante şi uneori surprinzătoare care îi ajută să evolueze, să se dezvolte personal. În acest fel, copiii se pot regăsi în personaje sau în situaţiile descrise și nu se simt arătaţi cu degetul, jigniți, deranjați personal, ci devin critici și obiectivi

 

Mamă vs. cadru didactic: cele două ipostaze care îşi pun în mod definitoriu amprenta asupra poveştilor

Cea care dă viaţă poveştilor recunoaşte că cele două situaţii o marchează în egală măsură. Ca mamă spune că a încercat să fie ea carte pentru copilul său pe vremea când acesta nu ştia să citească. I-a citit mult, chiar şi atunci când era prea mic să înţeleagă mare lucru. Categoric, şi faptul că este profesor, şi mai ales consilier şcolar, a ajutat-o în demersul său: „în consiliere nu avem reţete gata pregătite, aşa că trebuie mereu să ai ceva la îndemână iar mie poveştile sau schiţele terapeutice mi s-au părut mereu o alegere bună mai ales în lucrul cu şcolarii mici”.   

 

Cum poate un părinte stimula inteligenţa copilului său

Este în natura umană sau în „legea tainică a firii”ca părinţii să-şi dorească un copil cât mai bine pregătit pentru viaţă, inteligent, cu rezultate şcolare bune, cu un comportament exemplar. Secretul poate consta inclusiv în stimularea, încă de la început, a inteligenţei, atât cea emoţională cât şi cea cognitivă. „Cum? Încă de la început trebuie să te înarmezi cu răbdare şi timp, să îi acorzi atenţie şi să îl asculţi activ … are atâtea să îţi spună! Este important să te joci zilnic cu copilul, să îi citeşti poveşti, să creezi împreună cu el, să îi stârneşti curiozitatea pentru cunoaştere şi să îi stimulezi creativitatea, să răspunzi la întrebările lui şi să îi pui întrebări. Din punct de vedere emoţional e important să îl ajuţi să îşi exprime corect emoţiile, să îl înveţi să comunice asertiv, să cultive relaţii neconflictuale, să îl ajuţi să devină empatic şi motivat”, îi sfătuieşte Camelia Bîrsan pe părinţi. În calitate de profesor care a studiat psihologia copilului, ea le transmite părinţilor ca atunci când aceştia îşi pun problema legată de modul corect în care ar trebui să se raporteze la copilul lor, inclusiv când vine vorba de poveşti, citirea şi alegerea acestora, să aibă în vedere faptul că poveştile reprezintă un pretext favorabil pentru a stabili o legătura profundă între părinte şi copil, prin alocarea unui timp unic, comun, în care se consolidează relaţia. Astfel, cititul unei poveşti poate deveni un ritual al familiei, contribuind astfel la definirea unui program comun. Este esenţial să-i selectezi poveşti educative care să-l înveţe cât de important este să fii curajos, bun, cinstit, sincer şi generos cu ceilalţi. O poveste trebuie să influenţeze pozitiv şi constructiv caracterul copiilor, trebuie să transmită un mesaj pozitiv, să-i înveselească şi să aibă capacitatea de a-i transpune în lumea magică în care ei cred”, completează Camelia Bîrsan.

 

Cât despre evoluţia acestui blog, după feedbackul pe care îl primeşte de la cei care au citit blogul -  pozitiv şi neaşteptat - consilierul şcolar este decisă să continue să scrie. Are deja în minte câteva scenarii pentru poveşti, pe care urmează să le aştearnă pe hârtie. Şi-a propus să schimbe interfaţa blogului, să fie mai accesibilă şi mai atractivă. Însă dorinţa sa este să adune poveştile într-o cărticică, să scoate câteva exemplare, iar pentru acest lucru mai trebuie făcute corecturi pe texte şi realizate ilustraţiile.