Luni , 18 Decembrie 2017

Ambiguitatea președintelui Donald Trump privind Ierusalimul şi implicaţiile acesteia

 Recent,  președintele american Donald Trump a recunoscut oficial Ierusalimul ca fiind capitala Israelului, inversând aproape 70 de ani de politică externă bipartizană a Statelor Unite. Această mișcare poziționează Statele Unite diametral opus față de aproape toată comunitatea internațională, restul marilor puteri, dar și actorii Orientului Mijlociu, criticând decizia unilaterală a președintelui american. În timp ce primul ministru israelian, Benjamin Netanyahu, a salutat decizia lui Trump ca fiind una istorică, principalii aliați arabi ai SUA și-au exprimat teama cu privire la consecințele pe care această decizie le-ar putea avea asupra stabilității regionale, iar majoritatea liderilor statelor europene au apreciat acest gest ca fiind unul precipitat. În același timp, liderii palestinieni și-au exprimat îndoielile privind capacitatea lor de a continua susținerea procesului de pace, fie varianta în care SUA era promotorul negocierilor, fie soluția cu două state, punând astfel în pericol chiar două dintre politicile pe care Trump le-ar fi susținut prin decizia sa.

 

Scurt istoric al Ierusalimului

          Tema abordată este pe departe de a fi una facil de analizat. Ierusalimul reprezintă mult mai mult decât un oraș revendicat de două popoare. Ierusalimul este leagănul celor trei religii monoteiste avramice – iudaismul, creștinismul și islamul – fiind în același timp și gazda a trei simboluri religioase majore: Zidul Plângerii (sau ceea ce a mai rămas din cel de-al doilea Templu al lui Solomon), Domul Stâncii și moscheea Al-Aqsa. Dată fiind istoria poporului evreu, care merge 3000 de ani în urmă, nu este de mirare reziliența pe care această nație a manifestat-o de-a lungul secolelor în încercarea neobosită de a se reîntoarce în regiunea devenită între timp Palestina. În noiembrie 1917, ministrul de externe britanic, lordul Balfour, a promis evreilor sprijinul Marii Britanii pentru realizarea unui cămin național al evreilor în Palestina, fapt care a generat proteste puternice. După înfrângerea fostului Imperiu Otoman în Primul Război Mondial, la 24 aprilie 1920 teritoriul Palestinei a fost pus, prin hotărârea Ligii Națiunilor, sub mandat britanic. La 29 noiembrie 1947, Adunarea Generală a ONU a votat Rezoluția 181/II referitoare la planul de partiție al Palestinei în 6 părți, dintre care trei (56% din teritoriu) erau destinate statului evreu, trei (43%) – statului arab palestinian, iar orașul Ierusalim era pus sub administrația ONU, ca zonă internațională. Însă în urma „Războiului de Șase Zile” din 5-10 iunie 1967 (unul dintre cele patru războaie arabo-israeliene din perioada 1948-1973), forțele israeliene au ocupat Peninsula Sinai, Gaza, Podișul Golan, Cisiordania și Ierusalimul de Est, teritorii cu o suprafață de peste 60.000 km pătraţi. În prezent, Israelul se întinde pe o suprafață formată din teritoriul alocat prin Rezoluția 181/II, precum și Cisiordania, Podișul Golan și Ierusalimul de Est, teritorii ocupate în 1967.

         

          Ce implică decizia lui Donald Trump?

          În octombrie 1995 Congresul american a votat și adoptat „Actul de Relocare al Ambasadei la Ierusalim”, care prevedea mutarea ambasadei americane din Tel Aviv la Ierusalim, nu mai târziu de 31 mai 1999. Însă actul include și o prevedere care permite președintelui în exercițiu ca o dată la șase luni să emită o derogare pentru păstrarea ambasadei la Tel Aviv, în cazul în care va considera și raporta Congresului că această prorogare a actului este necesară pentru a proteja interesele de securitate națională a Statelor Unite. Dreptul de prorogare al acestui act a fost folosit de ultimii trei președinți americani, ultima derogare fiind cea a lui Barack Obama, în data de 1 decembrie 2016.

          Președintele american în exercițiu, Donald Trump, a refuzat o nouă amânare a actului adoptat de Congresul american în 1995, recunoscând Ierusalimul ca fiind adevărata capitală a Israelului, făcând și promisunea relocării, în următorii doi ani, a ambasadei americane din Tel Aviv. Însă poziția președintelui american relansează câteva semne de întrebare, mesajul său fiind relativ ambiguu și lipsit de prezentarea unui plan concret de punere în aplicare. Cea mai mare ambiguitate în decizia prezidențială este referirea la statutul Ierusalimului însuși. Trump a recunoscut explicit Ierusalimul drept capitală a Israelului, un act care, în orice context, ar presupune și recunoașterea orașului ca parte a teritoriului suveran israelian. Însă președintele american a respins această deducere, afirmând în proclamarea sa că SUA „nu ia nici o poziție privind problemele legate de statutul final. Limitele specifice suveranității israeliene din Ierusalim fac obiectul negocierilor finale dintre cele două părți [Palestina și Israel]. Statele Unite nu ia o poziție în privința delimitărilor teritoriale sau a granițelor”. Donald Trump recunoaște așadar suveranitatea israeliană asupra unei părți a Ierusalimului – suficient pentru ca orașul să servească drept capitală – dar refuză să precizeze care parte. Astfel, Trump nu face nici o distincție între Ierusalimul de Est și cel de Vest, lăsând o întrebare deschisă cu privire la modul în care SUA aprobă suveranitatea israeliană în Ierusalim.

          Deocamdată, la cald, acest anunţ a făcut mai mult rău decât bine, inclusiv Americii, complicând şi mai mult situaţia internaţională legată de conflictul din zonă, solidarizând „gratuit” statele din lumea islamică în jurul cauzei palestiniene (inclusiv aliaţii tradiţionali ai SUA în Orientul Mijlociu, precum Turcia, Arabia Saudită sau Egiptul), arătând încă o dată lumii întregi sfârşitul Occidentului în sistemul relaţiilor internaţionale, adâncirea clivajului euro-american şi mai ales retragerea Americii din ordinea liberală globală, esenţialmente multilaterală, pe care Washingtonul reuşise să o creeze încă din timpul Războiului Rece.

          Decizia unilaterală a lui Donald Trump ar putea pune SUA în poziția de perdant în acest dosar de politică externă. Câștigători nu prea există deoarece nici Israelul nu va obține mare lucru față de ce are acum, Ierusalimul aparținând de facto statului evreu. Trump a intrat, luând această decizie, într-un labirint complicat, sperând probabil că gestul său va fi urmat de (aproape) toți aliații majori ai SUA. Însă Marile Puteri, precum și aliații regionali – Turcia, Egipt, Arabia Saudită, Iordania – nu s-au încolonat în spatele deciziei administrației americane. America riscă astfel izolarea pe plan internațional.

          Dacă treptat se va induce ideea că lumea nu mai ia în seamă ce spune Washingtonul, chiar şi atunci când în principiu are dreptate, lucurile vor începe să îşi urmeze cursul lor, cu sau fără opiniile lui Donald Trump. Iar pentru o ţară mică pro-americană cum este România, situată într-o regiune atât de complicată şi de periculoasă, pierderea relevanţei Statelor Unite în politica Europei şi a lumii nu poate fi decât o serioasă îngrijorare.

Comentariile celorlalți

jibou pe 19.12.2017 la 21:57
Rau a ajuns ziarul asta .Asta de cand e scriitoare?Si a petrecut viata din barca in barca.a facut in 20 o facultate si amu isi zice ,,doctore,,.Rau a ajuns tara asta!Suntem de rasul judetului cu berceanu doftore si como deputat.de fapt como a bagat o la inaintare pe vremea pdl si uite ca doua parasute como si bercean-lingatoare de dosuri si lipitori de afise au ajuns sa ne dea lectii.vai de noi!
ce paradigma? pe 19.12.2017 la 12:16
copy paste

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.
Salajeanul TV

Meteo

17 Ianuarie 2018
Zalău
0.0° C

Detalii Meteo

Curs valutar

10 Iulie 2017
EUR EUR
4.5684 lei
USD USD
4.0107 lei
CHF CHF
4.1540 lei